Sub egida Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, a Complexului Muzeal Bistriţa–Năsăud, Muzeul Etnografic şi al Mineritului Rodna deschide vineri, 31 martie 2023, ora 16.00, expoziţia temporară "Mineritul în Munţii Rodnei".
Expoziţia îşi propune să aducă în atenţia publicului vizitator aspecte cu privire la practicarea mineritului în Munţii Rodnei de-a lungul secolelor.
Mineritul a avut încă din antichitate un rol important în viaţa economică a Rodnei.
Nu se cunoaşte cu exactitate de când s-a practicat mineritul în această zonă. Este însă constatat că pe timpul domnirii Dacilor, probabil şi a Agatârşilor la Rodna se lucra la mine.
"Nenumărate urme de vechi lucrări miniere, mormane de zgură, ruine de ziduri şi galerii subterane sunt dovezi că Rodna a fost în vechime un oraş metalurgic bogat şi lucrări miniere se faceau în mare extensiune. Din faptul că la Rodna s-au descoperit galerii vechi cu semne pentru indicarea timpului în care s-au executat lucrările într-o anumită secţiune, întocmai cum era uzitat la Romani, mai înainte la Daci apoi, că drumul roman descoperit la comuna Coci, unde se varsă Şieul în Someş îşi are continuare pe vale Someşului în sus spre Rodna se poate conchide că după ocuparea Daciei prin Romani, aceştia au continuat lucrările la minele din Rodna”. (Din consemnările lui Florian Porcius despre Rodna).
Rodna a cunoscut la începuturile evului mediu cea mai spectaculoasă dezvoltare. Minele de aur şi argint de aici au trezit un uriaş interes la curtea regilor arpadieni care şi-au întins de timpuriu stăpânirea asupra ţinutului de la izvoarele Someşului, încât se poate afirma că oraşul minier Rodna - exista încă din secolul al XII – lea.
Pentru a pune în valoare resursele miniere, dar şi pentru a asigura paza graniţei, pe aici trecând unul din drumurile cele mai frecventat, care lega ţinuturile de la est de Carpaţi de Transilvania, Rodna a beneficiat de o colonizare germană timpurie.
În anul 1224 Rodna devine district condus de comite regal, păstrând titlul "de Rodna", cu administraţie proprie, juraţi, notari cu târg, monedă şi emblemă proprie. Dreptul de a avea monedă proprie a fost acordat de Andrei al II – lea în anul 1227, când a acordat privilegii orăşeneşti centrelor miniere.
Cea mai veche atestare documentară despre minele rodnene ne-o oferă cronicele ruseşti descriind drumul prinţului Daniel de Halici care trece prin Baia Rodna în anul 1235 spre curtea regelui Ungariei.
Cronicarii ruşi ai vremii scriau că la Rodna se află un centru minier de mare importanţă. Obiectele de argint, care erau făurite aici, cu mare pricepere erau apreciate la curtea ducilor polono-ucrainiene, dar şi la cea a regului Ungariei .
Zăcămintele feroase descoperite la începutul secolului al XIII-lea în această zonă au determinat de-a lungul timpului creşteri demografice şi au făcut din localitatea Rodna o aşezare foarte importantă. Exploatările miniere au avut o influenţă deosebită atât asupra dezvoltării urbane a localităţii cât şi a întregului bazin superior a Someşului Mare.
Vechimea şi importanţa mineritului la Rodna, sunt demonstrate şi de apariţia "Legii mineritului de la Rodna 1270" , considerată cea mai veche lege din Europa de S.E , întocmită în limba germană.
În anul 1308, minele de la Rodna au devenit proprietate regală a regelui Carol Robert de Anjou.
La începutul veacului al XV-lea domnitorii moldoveni, Petru Rareş şi fiul lui Ilieş, au exploatat aici aurul şi argintul.
În secolele XVI- XVII legile Transilvaniei dădeau dreptul persoanelor private să deţină mine. În aceeaşi perioadă Bistriţa încorporează Valea Rodnei în subordine, familiile bogate de aici având în propietate mai multe exploatări. În secolul XVII saşii bistriţeni investesc în minele de la Rodna pe care le exploatează alături de administraţia maghiară.
În "Două documente din 1774 privitoare la trecutul minerilor de la Rodna" I.Bozoc menţionează că exploatarea minereului se făcea prin 16 galerii de coastă, că s-au construit 10 şteampuri de lemn cu 114 găleţi cu cap de fier, un vait, 22 mese vibratoare Rontgen şi că se măcinau 600 kg. de minereu în 24 de ore.
În perioada militarizării (secolul XVIII ) s-a continuat exploatarea aurului, a celui din mine şi a celui obţinut prin spălarea nisipurilor şi pietrişurilor aurifere de către romii din comunitate (ţiganii aurari).
Alături de aur şi argint la Rodna s-au exploatat importante cantitaţi de plumb. În anul 1799 s-a construit aici o topitorie.
Secolul XX a reprezentat o perioadă de maximă exploatare a minereurilor complexe prin mecanizarea procesului tehnologic, prin deschiderea, pe lângă vechea mină de la Valea Vinului, a minei de la Valea Blaznei (1973), a minei Făget- Valea Mare (1981), a Uzinei de Preparare a Minereurilor Complexe din Rodna- Flotaţie (1973), a unui iaz de decantare la Anieş şi a Uzinei de Preparare a Minereurilor Complexe din Făget (1981). La minele rodnene s-a născut, în premieră pe ţară , metoda de extracţie cu front lung pe înclinare, susţinut de stâlpi hidraulici şi pilieri naturali.
Activitatea de extracţie si prelucrare a minereului la minele din Rodna a încetat în anul 2006, iar începând cu anul 2007 au început lucrările de conservare activă şi pasivă .
Expoziţia prezintă, succinct, aspecte ale exploatării miniere, unelte de lucru precum: opaiţe (ştearţuri), ciocane de minier, baroase, dălţi, burghie de perforat manual, sapă, carbitiere, picoane, troc pentru spălat minereul, lingou de fontă, zgură de minereu, saboţi de lemn, roata hont a unei roabe pentru transportat minereu, etc. Expoziţia este completată cu fotografii de arhivă a localităţii Rodna. Obiectele prezentate fac parte din expoziţia permanentă a secţiei Muzeului Rodna.
Ion Lucian de profesie inginer geolog s-a născut la data de 18 noiembrie 1945, sat Urleta, comuna Băneşti, judeţul Prahova . Absolvent al facultaţii de geologie din cadrul Universităţi Bucureşti, promoţia 1969. După terminarea facultăţii lucrează în cadrul I.P.E.G Cluj ca inginer geolog, fiind detaşat în mai multe centre miniere din ţară dar şi din străinătate, unde a ocupat mai multe funcţii, efectuând atât muncă de teren cât şi de birou. La secţia Rodna a lucrat între ani 1978-1989.
Pasionat de munca sa, de bogăţia şi frumuseţea locurilor din zonele în care a activat ca geolog, l-a inspirat să scrie mai multe cărţi în care se regăsesc o parte din însemnările personale, dar şi din cercetările şi descoperirile pe care le-a făcut împreună cu echipa sa de prospecţiuni I.P.E.G Cluj.
Din lucrările publicate menţionăm: Căutători de aur din Carpaţi - 2007, Zăcăminte strategice vol I -2013, Vol II- 2015 , Vol III şi IV – 2020, Geologi români la Palmira -2018, Aur şi telur la Baia de Arieş. Proiectul Silvanit - 2020, Mistere geologice din Regiunea Rodna 2021, Celebra Roşie Montană – 2021, Districtul Zlatna-Valea Almaşului - 2021, Profeţii geologice - 2021, Telurul talismanul geologilor - 2022, Aurul din Bucium - 2020.
Lucrarea "Aurul Rodnei" publicată în anul 2011 – reprezintă prima monografie a resurselor minerale din bazinul Superior al Someşului mare, respectiv zona Munţilor Rodnei.
Cartea, conţine numeroase date istorice, geologice şi miniere însoţite de comentarii şi interpretări realiste cu privire la practicarea explorării şi a misterelor din adâncuri, elucidate sau ca surse de rezolvare în viitor.
Aceste cărţi vor constitui un punct de referinţă pentru generaţiile viitoare.
Expoziţia va rămâne deschisă publicului vizitator în perioada 31 martie - 28 aprilie 2023.
Vă aşteptăm cu drag!
Muzeograf, Floare Grapini
Sursa informațiilor Complexul Muzeal Bistriţa–Năsăud.
Marcasită, cuarţ 
Marcasită (FeS₂), cuarţ (SiO₂) - eșantion format dintr-o placă cu cristale de cuarţ, alb - lăptoase, 1-2 cm, orientate în toate direcţiile, cu depuneri de marcasită sub formă de sferă, culoare verzuie, lucioasă, diametru de 10 cm.
Dimensiuni: 15/12/8 cm
Proveniență: Mina Cavnic, Maramureș, România
Expunere: -
Foto © Valentin Ganța
