Apariţie editorială: CERCETĂRI ARHEOLOGICE XXIII/2016 - CUPRINS

Sursa informaţiilor aici.

Apariţie edtitorială: Florin Gogâltan, Sorin Ailincăi (ed.), Settlements of Life and Death. Studies from Prehistory to Middle Ages, Cluj-Napoca, 2016 - CUPRINS

Sursa informaţiilor aici.

Recomandare editorială: Tezaurul monetar de la Groșii Noi (secolele XV-XVII) / The Coin Hoard of Groșii Noi (15th-17th centuries), Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2016 - CUPRINS

Sursa informaţiilor aici.

Exponatul lunii Decembrie: Vas decorat cu caneluri în ghirlandă

Exponatul lunii Decembrie

Vas decorat cu caneluri în ghirlandă
Exponatul lunii decembrie este un vas decorat cu caneluri în ghirlandă care face parte din colecţia de Arheologie (subcolecția Hallstatt) a Muzeului de Istorie a judeţului Vâlcea.
Condițiile descoperirii, încadrare cronologică și culturală
Vasul a fost descoperit întâmplător în anul 1975, de către preotul-arheolog Gheorghe Petre-Govora, la Bălcești-Valea Mare. Se afla în asociere cu alte fragmente ceramice și o spadă din bronz, de tipul cu limbă la mâner (Reutlingen). Spadele de acest tip (Reutlingen) sunt încadrate în perioada bronzului târziu-debutul primei epoci a fierului, respectiv Br D-Ha A, ca dată de mijloc putând vorbi de anul 1200 î.Hr., iar o astfel de piesă de metal datează mult mai precis vasele ceramice cu care se asociază.
Prin analogii cu ceramica altor grupuri culturale din Oltenia și Banat (Hinova, Bobda-Susani, Vârtop), vasul de la Bălcești-Valea Mare aparține grupului Vârtop. Chiar dacă Gh. Petre-Govora vorbea la acel moment de un orizont hallstattatian timpuriu din nordul Olteniei, în stadiul actual al cercetării putem afirma că este tot vorba de manifestări ale grupului Vârtop, mai puțin cercetatat arheologic în această zonă.
Contextul istoric
Delimitarea clară a primei epoci a fierului, cu etapa ei timpurie, de epoca anterioară, respectiv perioada finală a epocii bronzului, a rămas la fel de dificilă și azi pentru că situaţia de la Dunărea de Jos este complet diferită de aceea din Europa Centrală. În ultimul areal, epoca fierului este strict legată de prezenţa acestui metal, şi mai apoi de vase ceramice cu forme şi decor specifice, din necropola de la Hallstatt, pe când la Dunărea de Jos, şi implicit în zona supusă studiului nostru, din punct de vedere metalurgic, în ceea ce numim prima epocă a fierului asistăm de fapt la o explozie a metalurgiei bronzului şi a marilor depuneri de bronzuri. Termenul de “hallstattizare” se va referi mai degrabă la o nouă modă de a ornamenta vasele ceramice, la un decor canelat nou pe forme ceramice vechi, din perioada anterioară.
De aceea, o mare parte din cercetătorii care s-au ocupat de această perioadă au constatat cele de mai sus iar Al. Vulpe a propus o unificare a noţiunilor de epoca bronzului (bineînţeles etapa târzie) şi cea de primă epocă a fierului (desigur, etapa timpurie) în epoca metalelor, accentuându-se procesul de tranziţie, de geneză a primei epoci a fierului, dat fiind faptul că cele două epoci încă nu se pot delimita clar.
Din păcate, aceste grupuri hallstattiene timpurii au fost definite mai ales pe baza materialului arheologic descoperit în necropole (necropole tumulare, movila tumulară fiind monumentul funerar specific acestei epoci). În ceea ce privește habitatul, pentru această perioadă, așa cum observa și Al. Vulpe, presupunem, în pofida datelor insuficiente, existența unei organizări de tipul unor centre (fortificații) în jurul cărora avem așezări deschise de mici dimensiuni și destul de răsfirate, la fel ca într-o mare parte a Europei din perioda câmpurilor de urne.
Descriere
Vasul datează din secolul al XII-lea î.Hr. (eventual sec. XII-XI î.hr.), este un castron tronconic din lut, lucrat la mână. Are fundul plat, corp larg, marginea dreaptă și ușor rotunjită.
Pasta este semifină, pereții vasului fiind lustruiți la exterior, de culoare brun-deschis. Vasul este decorat la exterior cu 5 benzi canelate fine (șanțuri adâncite și foarte înguste), dispuse sub forma unei ghirlande în 4 colțuri. Deasupra fiecărui colț avem prezentă o mică adâncitură rotundă.
Atât la exterior, cât și la interior, vasul prezintă urme de ardere secundară dar insuficența informațiilor privind condițiile de descoperire nu ne permit să afirmăm dacă provine sau nu dintr-un context funerar.

Dimensiunile sunt următoarele:
H – 8,3 cm; D bază – 5,3 cm, D gură – 15,3 cm, Gr – 0,3 cm.

Sursa informaţiilor Muzeului de Istorie a Judeţului Vâlcea.

Film documentar: Când pământul vorbeşte

Film Documentar
Când pământul vorbește - un film de Viorel Costea

CÂND PĂMÂNTUL VORBEȘTE este o încercare de reconstituire a istoriei noastre, pornind de la cele mai vechi dovezi materiale de existenţă a unei culturi, a unei civilizații, în această zonă geografică, până în ziua de azi. Întregul proiect se bazează pe o documentare extrem de laborioasă și precisă, pe cercetări arheologice și dovezi istorice concludente.

Plecăm de la premisa că un trecut învăluit în ceaţă, lipsit de limpezime, încărcat de poveşti, basme și idei fanteziste, nu poate genera un prezent solid, cu atât mai puțin un viitor sustenabil.

eveniment organizat de Consiliul Judeţean Alba şi Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia

Sursa informaţiilor Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia.

Despre o eroare numismatică americană foarte valoroasă - Partea 1 - 30.11.2017 - VIDEO

Sursa: Youtube Utilizator: World Numismatic News

Noi monede comemorative austriece - 29.11.2017

Utilizați butonul de Translate din dreapta pagini pentru traducere.

The last coin issued by the Austrian Mint, as every year, is the so-called "New Year Currency", this year which welcomes 2018 will be the fifth with this theme. With this and, with all previously issued, you want to wish a happy year, full of best wishes for collectors and those who receive it as a gift, something that little by little is becoming a beautiful tradition. Although the official issue date for this 5 euro coin is next December 6, its date of stamp already corresponds to 2018. 

As the old year comes to an end and the new year is about to begin, it is natural to look with nostalgia at the one who ends before directing our attention to the next. To find inspiration for its New Year's Currency 2018, the Austrian Mint goes back some 650 years, in the depths of the Middle Ages, where we find the bright head of a lion with a malicious smile framed by a beautiful and dense mane. This charming, almost feminine representation of a lion is on the cover of the oldest book among the millions that make up the impressive collection of the Austrian National Library. Written by the Catholic priest Johannes von Troppau in 1368, the Holy Gospels are transcribed in gold in this wonderful tome together with detailed illustrations.

The obverse of the coin of nine sides, shows the coats of arms of the nine federal provinces of Austria, its face value "5 euros" and the name of the issuing country "Republic of Austria". 

The coin with facial of 5 euros, like all those that Austria issues in this value, can be purchased in two versions, the copper at face value and the silver, presented in the portfolio, at a price that will be around € 19 in the virtual store of the Austrian mint.

Characteristics of coins

Metal: Copper / Silver 800
Dimensions: 28.5 mm
Weight: 8.9 g / 10 g
Issue volume: 200,000 / 50,000
Date of issue: December 6, 2017


The Austrian Mint takes advantage of its latest broadcast of the year to wish you a very happy 2018 and, may you have the strength of a lion!

Sursa informaţiilor aici.

Salonul de Antichităţi şi Anticariat Rom-Antique Ediţia 52 WTC

Vă invităm la Salonul de Antichități și Anticariat Rom-Antique Ediția 52 WTC
Piaţa Montreal nr. 10 Blvd. Expoziției
În incinta World Trade Plaza - Hotel Pullman!
La această ediție veți putea găsi cărți vechi, icoane, monede, porturi tradiționale românești, covoare, opere de artă, aparate de radio vechi, bijuterii vechi, pickup-uri și mii de discuri vinyl și patefon!

Vă așteptăm între 2 și 4 decembrie în intervalul orar 10.00-18.00!

Sursa informaţiilor aici.

RINOCERUL LÂNOS (Coelodonta antiquitatis)

VĂ INVITĂM SĂ VIZITAŢI EXPOZIŢIILE NOASTRE!
Începând de astăzi EXPONATUL LUNII DECEMBRIE este
RINOCERUL LÂNOS (Coelodonta antiquitatis)

Rinocerul lânos este o specie extinctă care îşi are originile în stepele nordice ale Eurasiei. Au populat planeta în prima epocă a Cuaternarului (Pleistocen), supravieţuind ultimei perioade glaciale.

Un exemplar adult măsura în medie 3,7 m. Se crede însă că existau şi animale care puteau ajunge până la 4,4 m în lungime, iar înălţimea medie era de 3,3 m.

Cum v-aţi simţi dacă aţi fi oameni de Cro-Magnon şi, umblând prin stepă la vânătoare, cu speranţa de a vâna măcar un iepure, ceva, care să vă ţină de foame până mâine, v-aţi trezi faţă în faţă cu o bestie enormă, neagră, cu un corn uriaş pe nas şi cu nişte ochi mici, dar ameninţători, care se uită la voi cu un amestec de furie şi de neîncredere? Pun pariu că v-ar îngheţa sângele în vene şi nu numai din cauza frigului care domnea în stepă în timpul ultimei glaciaţiuni.

Rinocerul lânos mânca plante, dar pe el cine-l mânca?
Prea mulţi prădători naturali rinocerul lânos nu pare să fi avut, căci nu numai mărimea sa şi coarnele îl făceau de temut; însăşi blana groasă era o “armură” cu mult mai eficientă decât credem. Chiar dacă un carnivor pleistocen înfometat se încumeta să-l atace, şansele de reuşită erau tare puţine. Poate doar puii de rinocer să fi fost mai uşor de vânat şi de mâncat, la fel cum şi astăzi, marile carnivore africane rareori se pun cu rinocerii adulţi.

Sursa informaţiilor Complexul Muzeal de Științele Naturii "Ion Borcea" Bacău.

Târgul de Moş Nicolae

La expoziția cu vânzare de cristale, bijuterii, pietre prețioase și semiprețioase, deschisă la Igr Muzeul Geologic, între 1 și 3 decembrie 2017, orele 10.00-17.30, vine sigur și Moş Nicolae! Numai aici poate descoperi cele mai originale și de impact cadouri: coliere din ametist, rubin, safir, seturi din opal sau smarald, obiecte de decor și cristale în formă brută. Vp invităm să vizitați Târgul de Moş Nicolae dar și întreaga expoziție permanentă a muzeului! Prețul unui bilet de intrare este de 8 lei, 4 lei redus.

Sursa informaţiilor Muzeul Naţional de Geologie.

Galbeni înveliţi în ceară îngropaţi lângă Cetatea Sebeşului, cea mai veche descoperire a unui tezaur în Transilvania

Tezaur de Kosoni, secolul I î.Chr./Foto dacoromania-alba.ro

Tezaur monetar compus din denari republicani și torqves dacic, din argint, provenind din zona M-ților Orăștiei (sec. I a. Chr.)

Descoperirea se plasează în zona dominată de aşezările şi cetăţile dacice dintre râurile Strei şi Sebeş, unde pe parcursul secolelor au ieşit la iveală şi alte tezaure de monede din aur şi argint. Misteriosul tezaur de monede de aur, amintit în cronica lui Gheorghe Şincai, ar putea data din perioada regatului Daciei.

Cercetătorii care au studiat acest subiect au ajuns la concluzia că cele mai multe şi mai mari tezaure din aur s-au descoperit în Transilvania în părţile Hunedoarei şi Albei, între văile Streiului şi Sebeşului, şi sunt legate strâns de ruinele vechilor aşezări şi cetăţi dacice din Munţii Orăştiei. Potrivit istoricului Gheorghe Anghel, în cronica lui Gheorghe Şincai este atestată cea mai veche descoperire a unui tezaur de monede de aur pe teritoriul Transilvaniei. Şincai reproduce un hrisov din anul 1494, emis de Conventul din Cluj Mănăştur către Ladislau de Loşonţ şi Bartolomeu Dragfi, voievozi ai Transilvaniei şi comiţi ai secuilor.

Galbeni înveliţi în ceară găsiţi de spălătorii de aur din nisipurile râului Sebeş

În document se precizează că Magistrul Benedict Borsai din Sgheul, director al cauzei crăieşti, s-a prezentat în faţa Conventului cu o jalbă prin care arată că „cu trei ani înainte (1491) spălătorii de aur din părţile Ardealului, lângă crăiasca cetate a Sebeşului, în locul unei cetăţi bătrâne şi stricate sumă mare de galbeni amestecaţi, mai mari şi mai mici cu ceară înveliţi şi îngropaţi ar fi găsit din întâmplare care visteriei după legea cea bătrână şi primită şi obiceul crăimei ungureşti ar fi trebuit să vină în mâinile craiului nostru şi al fiscului său, dar măritul şi răposatul comite Ştefan de Bator (Bathory) judecătorul curţii numitului domnului nostru craiul şi voievodul Ardealului, trăind încă comoara aceasta, aşa aflată, de la cei ce au găsito ar fi luato peste voia domnului Craiului Nostru, lăsând găsitorilor numai ceara şi până când a trăit o fi ţinuto la sine pe seama sa, iar murind comitul Ştefan de Bator, comoara aceia ar fi venit în mâinile măritului Andrei de Bator, fratele de trup al numitului răposatului comite Ştefan, care comoara aceia o ţine la sine iarăşi peste voia numitului domn Craiul Nostru şi cu puterea întru prea mare pagubă şi batjocura dregătoriei regeşti”, se arată în hrisovul emis de Şincai. A fost stabilit şi un termen de judecată, în iulie 1494, dar nu ştim dacă s-a ţinut. Totuşi, Şincai a remarcat că „mâzga familiei Bathoreştilor care au stăpânit Ardealul mulţi ani din comoara aceasta s-a tras”, precizând că datorită nepredării acestui tezaur cămării regeşti, Ladislav de Loşonţ a fost destituit de către rege din funcţia de voievod al Transilvaniei.

Ipoteză: Cetatea veche şi stricată ar putea fi Căpâlna

Documentul citat ne furnizează, potrivit istoricului Gheorghe Anghel, câteva date importante. Sunt atestaţi pentru prima dată spălătorii de aur din nisipurile râului Sebeş. În hrisov se face vorbire şi de existenţa unei legi nescrise, potrivit căreia toate tezaurele descoperite pe teritoriul Regatului reveneau de drept vistieriei regale şi trebuiau predate cămării, iar cei care nu se supuneau erau judecaţi şi li se confisca tezaurul. Cetatea veche şi stricată atestată în document putea fi cetatea dacică de la Căpâlna, iar tezaurul compus din monede de aur, de asemenea, ar putea fi din perioada regatului Daciei. Cetatea de la Căpâlna a făcut şi ea parte din complexul de apărare al capitalei Sarmisegetusa Regia.

Categoria şi numărul monedelor ce compuneau tezaurul descoperit în râul Sebeş nu au fost precizate în document, decât faptul că au fost două categorii de monede, mai mari şi mai mici şi că au fost conservate în pământ învelite în ceară de albine. Foarte probabil monedele mari ar fi trebuit să fie kosoni sau lisimachi ce aveau o greutate de cca. 8,5 g, iar cele mici puteau fi aurei imperiali romani care aveau o greutate de 4,5 g. „Prezenţa cerei ne face să bănuim că tezaurul ar putea să aparţină unei perioade mai târzii, poate perioadei migraţilor sau evului mediu timpuriu, deoarece nu credem că ceara s-ar fi putut păstra în pământ o perioadă atât de îndelungată de aproape două milenii. Pe de altă parte putem constata că în Transilvania nu se cunosc descoperiri de tezaure monetare din aur aşa de mari din perioada migraţiilor şi evului mediu“, apreciază istoricul Gheorghe Anghel, în studiul „Descoperiri de tezaure antice din aur în zona Munţilor Orăştie menţionate în cronicele medievale şi documentele moderne“.

Tezaurul din râul Strei, confiscat în 1542 de cardinalul Martinuzzi

Cel mai mare tezaur monetar în care se aflau şi alte obiecte din aur a fost descoperit în Transilvania în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Informaţii apar în cronicile şi documentele vremii. „Mai înainte cu opt ani, (deci pe la anul 1542) în râul Sargeţia pe care românii îl numesc Strei, nişte pescari români cu şeicile lor (luntrii), intrând de pe Mureş în râul Strei şi legându-şi luntrile de un trunchi prăvălit în apă au zărit ceva sclipitor pe fundul apei şi au scos de acolo o grămadă de galbeni. Mergând mai departe au dat de o boltă de zid sub apă care se stricase de rădăcinile copacilor şi căutând sub ea au găsit mulţi galbeni, mai cu seamă de la Lisimach, regele Macedoniei cu inscripţie grecească”, scrie Gheorghe Şincai, unul dintre reprezentanţii de seamă ai Şcolii Ardelene, citându-l de Wolfgang Lazius din anul 1551.

Şincai precizează că au fost recuperaţi 400.000 de galbeni şi mult sloi de aur „pescarii au dus galbenii şi aurul acasă, l-au împărţit, iar unii dintre ei s-au dus la Bălgrad (Alba Iulia) şi au întrebat pe argintari ce preţ are aurul acela. Zvonindu-se la Alba Iulia despre această descoperire numaidecât cardinalul Martinuzzi, care era pe atunci conducătorul de fapt al Ardealului, a ordonat prinderea pescarilor şi confiscarea tezaurului, iar apoi căutând sub bolta de sub apă au mai găsit multe mii de galbeni. O parte din pescari auzind ce li s-a întâmplat semenilor lor şi-au încărcat banii în care şi au trecut în Moldova”, se mai arată în însemnările lui Şincai.

Descoperirea tezaurului din râul Strei a fost consemnată şi de alte cronici şi documente din secolele XVI şi XVII. I. Marţian citează mai mulţi cronicari din secolul al XVII-lea şi istorici din secolul al XIX-lea care au scris despre această mare descoperire intrată în posesia cardinalului Martinuzii în anul 1542. Autorii relatează cam aceleaşi întâmplări când vine vorba de descoperirea tezaurului, diferenţiindu-se doar în ceea ce priveşte cantitatea de monede preţioase conţinută. Lazius indică suma de 400.000 piese, Froster precizează că tezaurul conţinea numai 40.000 monede de aur, considerând-o comoara regelui Decebal. Istoricul Gheorghe Anghel subliniază că de-a lungul secolelor toate aceste descoperiri de tezaure din Transilvania le-au făcut românii, în special iobagii care cunoşteau munţii, câmpiile şi apele, fiind nevoiţi să cultive pământurile, să păzească animalele, să cosească fânul pentru a-şi agonisi cele necesare traiului zilnic. Iniţial le-au găsit întâmplător, apoi cunoscând bine locurile au început să le caute.

Peştera plină cu aur din visul unui ţăran iobag

Ştirile ce aveau ca subiect comorile s-au amplificat după anul 1784, când ţăranul iobag David Albu din Chitid i-a comunicat preotului Dumitru Cerbiceanu că în vara acelui an, la Grădiştea de Munte, pe vremea coasei i-a apărut în vis un om voinic, alb şi înalt. Bărbatul i-ar fi şoptit că la paltinul de lângă eleşteu să coboare în pârâu şi să meargă până în locul numit Cheia şi de acolo să o apuce spre miazăzi şi ce va găsi acolo să-şi ia cât îi place, dar să nu spună nimic altora, că acolo „nu-s puse spre norocul Neamţului ci spre cel al Franţuzului şi Muscalului”. Albu, urmând indicaţiile persoanei din vis, a mers în Cheia unde a aflat o stâncă abruptă şi înaltă care a fost cuprinsă de o mare lumină „de parcă presărată cu paie ar fi aprins-o cineva”. El a observat o crestătură în stâncă urmată de altele, a urcat până ce o mare piatră îi ţinu drumul. Acolo a descoperit „tencuială şi semen de muncă omenească”, apoi după ce a curăţat stânca de iarbă pe locul rămas era un mare gol şi de după nişte cărămizi a văzut înăuntru o masă rotundă, domnească din aur, într-o parte răzimat cu coatele pe masă un bărbat tot din aur, în faţa lui o figură muierească toată făcută din aur, în dosul acesteia era o mare grămadă de galbeni, iar în spatele acesteia o grămadă încă mai mare din argint. Banii de argint erau mai mari cât o palmă.

Albu i-a cerut ajutorul preotului său „căci locul aceste e tare strâns făcut, acolo nu poate pătrunde decât un om”. Preotul Cerbiceanu i-a promis că la praznicul Sf. Mariei Mari (15 august), ce tocmai urma, va ţine slujbă şi va pleca cu el la munte. Albu şi-a exprimat dorinţa că drept recompensă pentru predarea comorilor visteriei regeşti: „ar fi bine să rugăm pe Maiestatea Sa ca satele Chitid, Ocolişul Mic şi Boşorod şă nu mai slujească la stăpânul pământului”. Legenda spune că, după ce Albu a declarat toate acestea a murit subit, deoarece împotriva interdicţiei duhului care i-a apărut în vis a transmis secretul altuia. Povestea lui Albu,despre care scrie Iulian Marţian, a fost cuprinsă într-un raport al autorităţilor comitatului Hunedoara în anul 1803.

Povestea lui Albu este, cel mai probabil, o pură fantezie, dar probează în mod sigur imaginea pe care o avea populaţia din zonă asupra ruinelor de la Grădiştea Muncelului, apreciază istoricul Gheorghe Anghel. Asta, pentru că în decursul secolelor în zonă s-au mai găsit mai multe tezaure, iar preoţii români au avut un rol important în căutarea şi valorificarea acestora. Este semnificativ faptul că ţăranul iobag Albu se gândea să doneze comoara cămării regeşti în schimbul eliberării de iobăgie a satelor amintite, tocmai în anul izbucnirii răscoalei lui Horia, Cloşca şi Crişan. Legenda lui David Albu s-a bucurat de o largă răspândire, astfel încât şi în 1803 localnicii mai căutau peştera plină de aur din Munţii Orăştiei.

Comorile din Munţii Orăştiei, ţinta braconierilor şi după 1989

Tradiţia despre existenţa comorilor dacice din Munţii Orăştiei nu s-a pierdut, ci a continuat să dăinuie la românii din satele din zonă, încât imediat după 1989 şi-au făcut apariţia noi căutători, de data aceasta braconieri şi jefuitori de patrimoniu naţional dotaţi cu detectoare de metale performante cu ajutorul cărora au fost descoperite mai multe tezaure de argint, dar şi de aur între care şi renumitele brăţări spiralice din aur masiv.

„Începând din 1922, arheologii români au organizat mai multe campanii de săpături arheologice la Sarmisegetusa Regia, Blidaru, Costeşti, Piatra Roşie, Feţele Albe, Băniţa, Căpâlna, dar nu au descoperit nici un tezaur şi nici piese izolate din aur. Acest lucru confirmă faptul, de altfel cunoscut de arheologi şi valabil şi pentru alte perioade istorice, că atât dacii, cât şi romanii, dar şi locuitorii evului mediu nu şi-au ascuns tezaurele compuse din monede şi piese din aur şi argint în interiorul aşezărilor şi cetăţilor, ci în afara lor. Aici şi-au stabilit dinainte repere de recunoaştere a locurilor unde au fost îngropate pentru a fi recuperate ulterior“, concluzionează istoricul Gheorghe Anghel. (Articol scris de NICU NEAG)

Sursa informaţiilor Adevărul.

Monede de un milion de dolari - Partea 3 - 29.11.2017 - VIDEO

Sursa: Youtube Utilizator: World Numismatic News

Moneda românească: 150 de ani de la naşterea lui Grigore Antipa

150 de ani de la naşterea lui Grigore Antipa

29.11.2017

În conformitate cu prevederile Legii nr.312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, începând cu data de 4 decembrie 2017, Banca Naţională a României va lansa în circuitul numismatic o monedă din aur dedicată împlinirii a 150 de ani de la naşterea lui Grigore Antipa.

Caracteristicile monedei sunt următoarele:
Valoare nominală: 100 lei;
Metal: aur;
Titlu: 900‰;
Formă: rotundă;
Diametru: 21 mm;
Greutate: 6,452 grame;
Calitate: proof;
Cant: zimțat.

Aversul monedei prezintă o imagine de epocă a Muzeului „Grigore Antipa”, inscripţia în arc de cerc „ROMANIA”, valoarea nominală „100 LEI”, stema României și anul de emisiune „2017”.

Reversul monedei redă portretul lui Grigore Antipa, inscripţia în arc de cerc „GRIGORE ANTIPA” şi anii între care a trăit „1867”, „1944”..

Monedele din aur, ambalate în capsule de metacrilat transparent, vor fi însoţite de broşuri de prezentare redactate în limbile română, engleză şi franceză. Broşurile includ certificatul de autenticitate al emisiunii, pe care se găsesc semnăturile guvernatorului BNR şi casierului central.

Tirajul pentru această emisiune este de 250 de monede din aur.

Preţul de vânzare, exclusiv TVA, pentru moneda din aur, inclusiv broșura de prezentare este de 1 680 lei.

Monedele din aur dedicate împlinirii a 150 de ani de la naşterea lui Grigore Antipa au putere circulatorie pe teritoriul României.

Lansarea în circuitul numismatic a acestor monede din aur se realizează prin sucursalele regionale Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timiş ale Băncii Naţionale a României.

Sursa informaţiilor BNR.

Recomandare editorială: ArheoVest, Nr. V: In Honorem Doina Benea, Interdisciplinaritate în Arheologie și Istorie Vol. I-II - CUPRINS - PDF

Sursa informaţiilor şi PDF -> Vol. I şi Vol. II.

Recomandare editorială: Tezaure monetare și tezaurizare în Transilvania secolelor XV/XVI-XVII (COIN HOARDS AND HOARDING IN TRANSYLVANIA DURING THE 15TH/16TH - 17TH CENTURIES) - PDF

Sursa informaţiilor şi PDF -> https://www.academia.edu/30612394/Tezaure_monetare_și_tezaurizare_în_Transilvania_secolelor_XV_XVI-XVII_COIN_HOARDS_AND_HOARDING_IN_TRANSYLVANIA_DURING_THE_15TH_16TH_-_17TH_CENTURIES_

Călătorie în adâncul mărilor şi oceanelor

Muzeul Județean Argeș, în colaborare cu Muzeul Olteniei din Craiova, vă invită miercuri, 29 noiembrie, ora 11.00 la deschiderea expoziţiei Călătorie în adâncul mărilor şi oceanelor.
Cunoaşterea vieţii apelor, a mărilor şi oceanelor, a fost şi rămâne o dorinţă permanentă a omului. Acesta este şi scopul expoziţiei noastre: de a încerca să prezinte unele aspecte vizând structurile şi funcţiile ecosistemului marin.
În organizarea expoziţiei sunt cuprinse trei părţi importante:
• Viaţa mărilor şi oceanelor;
• Marea Neagră – un ecosistem deosebit.
• Impactul antropic asupra ecosistemelor marine.
Am căutat să exemplificăm ideile şi scopul expoziţiei prin cele peste 80 specii de nevertebrate (celenterate, moluşte, echinoderme) şi vertebrate (peşti). Sunt edificatoare moluştele marine prin formele ciudate ale cochiliilor, fragilitatea şi coloritul lor: specii de cipreide numite şi melci de porţelan, specii de Strombus, Charonia, Cassis, Lambis folosite în industria sidefului, specii de Murex – melci de purpură sau o scoică gigantică Tridacna squamosa, răspândite în regiunea Indo-Pacifică, Oc. Atlantic, M. Mediterană, M. Nordului. Cefalopodele, cele mai evoluate moluşte, prezente în toate mările globului, cu excepța Mării Negre, sunt reprezentate, în cadrul expoziției, de: sepie (Sepia officinalis), sepiolă (Sepiola rondeleti), caracatiţă (Octopus vulgaris), calmar (Loligo vulgaris) și nautil (Nautilus pompilus).
O parte importantă a expoziţiei se va concretiza prin expunerea grafică a conţinutului ştiinţific referitor la viaţa în mări şi oceane.
Fără îndoială expoziţia se constituie într-o acţiune cultural-educativă pentru toate categoriile de vizitatori, dar îndeosebi pentru tineri, cărora încercăm să le trezim interesul pentru această parte importantă a Terrei (mările, oceanele).

Sursa informaţiilor Muzeul Județean Argeș.

POLIȚIȘTII AU RIDICAT O BRĂȚARĂ CE AR PUTEA DATA DIN PERIOADA DACICĂ

Polițiștii din Olt au ridicat o brățară din aur de 24 K, de 108 g., de la un bărbat. Aceasta ar putea face parte din Patrimoniul Național Cultural al României.

Săptămâna trecută, în urma investigațiilor, polițiștii Inspectoratului de Poliție Județean Olt au ridicat o brățară din aur, de la un bărbat, de 27 de ani, din comuna Optași, județul Olt.

În urma examinării brățării, s-a stabilit că aceasta este confecționată din aur de 24 de K, cântărește 108 g,, iar la una dintre capete are reprezentat un cap de lup alungit, continuându-se cu un corp de șarpe, însemne specifice dacice.

Întrucât brățara ar putea face parte din Patrimoniul Național Cultural al României, a fost înaintată spre examinare specialiștilor din cadrul Muzeului Național de Istorie, care urmează să se pronunțe asupra veridicității acesteia.

Polițiștii continuă cercetările, pentru încălcarea prevederilor Ordonanței de Urgență nr. 42 din 2000, privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național.

Sursa informaţiilor Poliţia Română.