ARMELE PREISTORICE DE LA APA - O NARATIVĂ ISTORICĂ EȘUATĂ

OFRANDA DE BRONZURI DE LA APA. Fenomenul depunerii armelor de elită în combinația arme/ podoabe spiralice, numite și “ofrandele de tip Apa”, începe in mileniul III Î. de Hr. și se stinge spre finele mileniului II î. de Hr., exact în zona în care a cunoscut cea mai amplă dezvoltare, nordul Transilvaniei și bazinul superior al Tisei. Această zonă a păstrat în mod expresiv încă cîteva secole tradiția „ofrandelor de tip Apa”, împreună cu alte elemente culturale și ideologice care au fost propagate cu succes pe o mare suprafață a continentului. De fapt ritualul de a da ca ofrande arme și podoabe se va păstra mult timp, răbufnind cu intensități variabile până în Evul Mediu.

 

 

Descoperiri arheologice în hotarul dintre localitățile Medieșu Aurit, Potău și Apa.

 

 

Sistemul de fortificare a așezării de la Potău.
Cercetările arheologice realizate în sistemul de fortificare de al așezării din apropiere a atestat că această așezare avea un șanț de apărare cu o lățime de peste 18 m, iar scanările geomagnetice realizate în anii din urmă de arheologi au constat că acest șanț avea un duct circular ce înconjura o acropolă intens locuită pe o durată de câteva secole, între secolul 21 și 17/16 a. Chr.

 

 

Zona fortificației de la Potău

 

 

Tumulul de la Medieșu Aurit.
Cercetările arheologice întreprinse de T. Bader în anul 1969 împreună cu un mare număr de săteni din Medieșu Aurit, folosind și mijloace mecanice, au arătat că movila imensă de la Dâmbul Acastăului, situată imediat la est de gară, este de fapt un uriaș tumul ridicat peste rămășițele funerare ale unui înalt personaj și peste vasele folosite la banchetul funerar al acestuia, într-un ritual similar cu acela descris în Iliada ca fiind practicat în lumea miceniană.

 

 

Amprenta metalică a armelor de la Apa, dar și a altor arme din zonă, sau chiar a acelora copiate în alte regiuni ale Europei, se potrivește cel mai bine cu compoziția minereurilor de cupru extrase din munții metaliferi situați în partea estică a Alpilor, în partea de est a Austriei de azi (Mitterberg).

 

 

Harta așezărilor fortificate mulistratificate, numite de "de tip tell".

Spațiul dintre Carpați și Alpi ne apar a fi strâns legat prin faptul că adoptă un model de civilizație similar, reprezentat de așezările “de tip tell”. Acestea sunt așezări cu acropole, înconjurate de vaste sisteme de fortificații, ce presupun o complexă organizare socială, fapt pentru care, aceste așezări au fost numite de unii arheologi “centre proto-urbane”.

 

ARMELE PREISTORICE DE LA APA - O NARATIVĂ ISTORICĂ EȘUATĂ

Despre armele preistorice descoperite în anul 1939 la Apa s-a scris de numeroase ori. Aceste arme apar menționate și ilustrate în orice tratat de preistorie recentă a Europei, ca urmare a relevanței continentale a informației istorice oferite de grupul de arme atribuite elitelor sociale ce au trăit pe parcursul sec. 18-16 î. de Hr. în bazinul inferior al Someșului. În ultimii doi ani valoarea istorică a acestor arme s-a îmbogățit spectaculos, impulsul fiind oferit de rezultatele analizelor recente, cu metode fizico-chimice noi, a metalului din care au fost confecționate obiectele. Modul în care armele confecționate din metale cu compoziții similare cu acelea de la Apa sunt răspândite pe scară continentală, corelat cu mecanisme socio-economice, specifice spațiului transilvănean și regiunilor de câmie limitrofe, vin să ofere elemente ale unei istorii fascinante.

Ritualuri utilizate pe durata unui mileniu
Descoperirea, reprezentată de două săbii, trei topoare de luptă și un apărător de braț cu capete spiralice, a fost apreciată că reprezintă o ofrandă specifică elitelor din spațiul carpatic. În această zonă obiceiul de a depune ofrande formate din arme și apărătoare de braț/ podoabe spiralice este constatat începând din mileniul al treilea înainte de Hristos, printr-o spectaculoasă descoperire dintr-o peșteră situată în Cheile Vârghișului (jud. Covasna). Accesul dificil în peșteră a făcut ca speologii să surprindă și să documenteze modul în care care o ofrandă de acest tip a fost aranjată cu mai mult de 4000 de ani în urmă. Ofrandele compuse din podoabe spiralice și din arme (săbii și topoare de luptă) a atins un maxim de dezvoltare teritorială spre mijlocul mileniului II î. de Hr, când fenomenul este aplicat pe o mare parte din spațiul cuprins între Carpații Orientali și Dunărea Mijlocie. Mai mult, arme similare ajung să fie preluate, copiate și date ca ofrandă în regiuni vaste ale Europei, din Grecia până la Marea Baltică.

O narativă istorică eșuată

Inițial așezarea fotificată de la Potău împreună cu celelalte elemente ce sugerau existența unei capitale zonale, cum ar fi armele princiare de la Apa și mormântul fastuos de la Medieșu Aurit, toate situate într-o zonă apropiată de la hotarul celor trei localități, au fost puse pe seama unei așezări într-o poziție geografică favorizantă. S-a apreciat că fortificația este situată într-o zonă geografică ideală ce permite o acumulare a unor resurse minerale din zonele montane învecinate, ce puteau fi exploatate în condițiile în care microrelieful de câmpie și luncă din zona Medieș-Apa –Potău avea capacitatea să ofere resurse de hrană suficient de bogate pentru a permite ca un număr mare din membrii societății să fie disponibili pentru alte activități, în afara acelora de asigurare a rezervelor de hrană. Astfel, un mare număr din membrii societății puteau să se ocupe cu construcția de fortificații și locuințe, exploatarea, transportul și prelucrarea metalelor, comerțul la cu bunuri comune și exotice, întreținerea unor războinici de profesie, dar și a unor lideri politici și spirituali, cu un aparat specializat, aparat ce poate fi detectat prin cantitatea, calitatea și unitatea simbolurilor ce erau amplu expuse și propagate, așa cum sugerează marea cantitate de ceramică bogat ornamentată ajunsă până la noi.
Modelele etnografice sugerează că realizarea unor activități diferite decât acelea agricole erau posibile doar în zonele în care putea fi asigurat un excedent alimentar, iar realizarea unor expediții de colectare sau de achizițioanare a minereurilor la distanțe de 20-50 km este adesea întâlnită în societățile preindustriale. Acest model apărea ca fiind perfect aplicabil la centrul politic de la Apa-Potău- Medieșu Aurit, ce apare la o distanță 15-25 km de Munții Oaș – Gutâi - Țibleși, munți vulcanici ce conțineau o mare concentrare de metal cuprifer, respectiv de metal prețios, reprezentat de aur și argint.

Surpriza analizelor metalografice...

Surpriza care a modificat această narativă istorică a fost reprezentată de analizele metalografice a armelor de la Apa și a altor ofrande similare din bazinul Tisei. A apărut ca un rezultat aproape neverosimil că armele descoperite la distanță apropiată de munții Oaș –Gutâi – Țibleș nu sunt realizate din resurse metalice care provin din acești munți. Ampreta metalică a armelor preistorice de lux de la Apa este cu totul diferită de aceea a minereurilor din munții învecinați, atât din perspectiva metalelor reziduale ce sunt prezente alături de cupru și staniu, dar și din perspectiva izotopilor de cupru, care sunt cu totul diferiți de aceea ce sunt prezenți în zona Baia Mare. Astfel, prin aceste rezultate un întreg eșavodaj al narativei istorice de până acum s-a năruit, căci marele număr de obiecte metalice din zona de nord Transilvaniei și din bazinului superior al Tisei, dar și a spectaculoaselor civilizații preistorice de aici, era pus pe seama exploatării bogatelor resurse de cupru și aur din zona Maramureșului.

Descoperirile din nordul-Transilvaniei - puncte nodale în rețeaua comerțului continental din mileniul II a. Chr.

Rezultate analizelor metalice sunt verosimile și prin prisma faptului că sunt susținute de o serie de date arheologice, care vin să ofere interpretări istorice spectaculoase asupra modului în care civilizațiile Europei vechi, în anumite perioade de prosperitate, au ajuns să fie racodate economic, cultural și ideologic. În primul rând, chiar unul dintre topoarele de la Apa, acela cu tub lung de înmănușare, este specific zonei din care analizele fizice atestă că provine metalul, precum și zonelor limitrofe situată la est și nord de ea, regiunea Moraviei și vestul Slovaciei, ultima fiind regiunea prin care ar fi putut fi transportat minereul spre zona Tisei superioare. De fapt aceste spații ne apar a fi strâns legate de faptul că ele, împreună cu o vastă regiune intermediară adoptă un model de civilizație similar, reprezentat de așezările “de tip tell”.
Acestea sunt așezări cu acropole, înconjurate de vaste sisteme de fortificații, ce presupun o complexă organizare socială, fapt pentru care, aceste așezări au fost numite de unii arheologi “centre proto-urbane”. Comparativ cu dimensiunea centrelor contemporane din Orient termenul este aplicat cu o mare doză de indulgență, chiar dacă fortificațiile central-europene sunt apreciate ca fiind puncte în jurul cărora gravitează mai multe așezări-satelit. Faptul că aceste „tell-uri”, supranumite centre protourbane, ajung să fie întrețesute într-o rețea ce vehiculează mărfuri și anumite ideologii comune poate fi detectat printr-o serie largă de elemente (ce le voi expune în viitorul apopiat). Nu pare a fi întâmplător că elemente ale civilizației miceniene au fost descoperite în tell-ul de la Vrábila (sud-vestul Slovaciei), iar tell-urile din extremitatea sud-estică (acelea de la Apa și Derșida) sunt situate pe principalele căi de legătură cu Transilvania (văile Someșului și ale Crasnei), provincie în care mărfuri și influențe culturale miceniene pătrund în mod direct, pe o ruta balcanică.

Analizele ficico-chimice ale armelor de bronz sugerează că influenețele miceniene din zona central-europeană nu sosesc din zona Adriaticii, cum s-a apreciat până acum, ci ele sunt vehiculate de “civilizația carpatică a tell-urilor”, pe o rută comercială ce trebuie evaluată la o justă valoare. După cum se va arăta într-o nouă expunere, această cale comercială dintre nordul și sudul continentului este adoptată, chiar dacă este mai lungă și aparent mai dificilă, deoarece exploatează caracteristici geografice și mecanisme economice ce în anumite segmente asigură o vitalitate constatată pe parcursul mai multor perioade. 


Sursa informațiilor și imaginilor Liviu Marta.